Category Archives: Football

daum

În așteptarea Daumanelelor

Dacă Daum va avea rezultate bune la naționala României, fanii lui vor spune că a trebuit să vină un neamț ca să ne scoată din rahat. Detractorii vor zice că rezultatele astea le avea orice antrenor autohton, nu trebuia să mai dăm și milionu’.

Dacă Daum va eșua, susținătorii lui vor zice că nu a putut face mai mult cu mentalitatea păguboasă a lui Românache. Detractorii vor jubila și vor decreta că Ispas Chiorpec de la Gilortul ar fi dus România în finala Mondialului Putinian.

Indiferent de performanțele germanului, abia aștept primele contacte ale lui Daum cu unele stadioane ale patriei unde este riscant din punct de vedere fizic să urci scările, darămite să găsești un loc confortabil în zona VIP. Sunt dornic să văd reacțiile lui la primele contacte cu cerșetorii din fața tribunei oficiale sau cu clovnii stadioanelor. Prima groapă din cele 7.000 care l-ar aștepta la un drum cu mașina spre un meci din prima ligă din ”provincie”. Or primele răspunsuri la eterna întrebare ”Gigi Becali a spus că”. Sau l-aș invita la o plimbare în trenul de lux Arad-Mangalia. Și, finis coronat opus, mi-aș lua popcorn și l-aș admira după victorii la o masă tovărășească unde să i se dedice manele. Sau, mai bine zis, niște Daumanele.

(foto: lead.ro)

364230-lv-0310dan-alexa-dussan-uhrin

De ce cred că Dusan Uhrin jr. ar putea fi o variantă bună pentru postul de selecționer

Am postat astăzi pe facebook că, din punctul meu de vedere, Dusan Uhrin jr. ar fi o variantă excelentă pentru postul de selecționer al României. Fiindcă opinia a fost comentată cu argumente, dar și ironizată în dulcele stil autohton (ce ne-am face fără caterincă, și când e cazul și când nu e?!), vreau să explic ce argumente am în sprijinirea acestei mutări:

1) Sunt de părere că este momentul unei schimbări de paradigmă la nivel tehnic. Un selecționer de origine străină ar aduce un suflu nou, dar ar fi aprioric și o garanție de imparțialitate și echilibru. În plus, avem și ascendentul altor sporturi din România, unde varianta cu un ”domnitor străin” funcționează perfect.

2) Uhrin jr. cunoaște foarte bine fotbalul românesc. A antrenat de trei ori în România – de două ori pe Poli Timișoara, o dată pe CFR Cluj. A jucat de trei ori contra unor echipe românești: cu Mlada contra Rapidului, cu Dinamo Tbilisi contra Stelei, cu Plzen contra Petrolului. Mai mult, e familiarizat cu mentalitatea din fotbalul românesc, cu tot ce e bun și rău ce reiese de aici.

3) A avut un procent de victorii de peste 50% și la Poli, și la CFR. Iar plecările lui intempestive, independente de voința sa nu au avut legătură cu performanțele sportive. În primul mandat a dus-o Poli în Europa după 16 ani, a lăsat echipa la jumătate de campionat practic pe locul 1 (Poli era penalizată cu 6 puncte), a terminat pe 2 în a doua ”legislatură”, după ce a preluat echipa în iarnă, la 5 puncte de Oțelul Galați.

4) Atuurile echipelor antrenate de el sunt pregătirea fizică și eficiența maximă la fazele fixe. Sunt memorabile victoriile obținute cu Poli pe final ori jocurile decise după lovituri libere și cornere. În plus, are o inspirație formidabilă la schimbări. Nu vă e dor de așa ceva la națională?

5) Este elegant și diplomat în relațiile cu presa. Pare la prima vedere distant, dar este un om care relaționează civilizat cu media. Nu face caterincă la antrenamente cu jurnaliștii, nu iese la bere cu ei, nu deschide toate antrenamentele, dar este tot timpul disponibil față de presă. Nu oprește, ba dimpotrivă, încurajează accesul presei la interviurile cu jucătorii.

6) Nu este un tiran, dar cere foarte multă disciplină. E imposibil de întors în cazul în care cineva ”calcă pe bec”.

7) Are mai mult noroc decât ghinion. Și asta face parte din fotbal!

 

P.S.: Nu am vorbit cu Dusan Uhrin din 2011. Asta ca să nu credeți că am vreun interes ascuns :-)

28iuliepolibotosanietapatrei24

Facem același lucru de 25 de ani. ”Alimentăm” Liga 1. Și nu numai!

Săptămâna trecută, la emisiunea prietenului Horațiu Ciornei, de pe ”Național FM” prevesteam că în cel mai scurt timp mai mulți jucători de la ACS Poli Timișoara își vor găsi angajamente, în ciuda retrogradării. După Ovidiu Popescu la Steaua și iminenta plecare a lui Bărbuț, a mai venit o mutare: Dan Popescu la Steaua. Și în următoarele săptămâni sunt convins că vor mai fi și alte transferuri interesante. Javi Hernandez și Fernando Llorente sunt râvniți de cluburi relevante. Și nu numai ei. Iar asta demonstrează că transferurile, mai ales cele din vară nu au fost atât de proaste precum pretind… specialiștii. Luchin, Curtean, Sarmov sau Rufino au plecat în locuri mai bune, din toate punctele de vedere. Deci…

Asta demonstrează ce ziceam în emisiunea amintită: că ACS Poli nu a avut lot de retrogradare și că doar problemele economice au dus la ieșirea din elită. Dacă nu existau necazurile de ordin financiar, dar și anumite erori comise pe parcurs, ACS Poli putea juca inclusiv în play-off. Și, implicit, în cupele europene!

Nu pot fi bucuros ca timișorean că un jucător ce a evoluat aici merge la Steaua sau Dinamo, dar mă bucur pentru ”Popești” că își confirmă calitățile! În 29 decembrie 2015, scriam aici pe blog: ”… cred că un Dan Popescu poate oricând fi luat în seamă pentru lotul național, că Hernandez și Llorente sunt printre cei mai buni străini la ora actuală din elită și că Bocșan, Belu, Bărbuț și Ovidiu Popescu sunt fotbaliști cu certe perspective”.  Ceea ce era de demonstrat!

Din nefericire, continuăm să fim un ”izvor nesecat de talente”! De 25 de ani încoace, Timișoara este rampă de lansare pentru zeci de jucători. Pe contul meu de facebook  treceam recent un ”11” ideal al jucătorilor lansaţi în Banat plecați în acești ani în lume, din motive obiective, dar şi din ignoranţă sau incompetenţă: Pap (Luceafărul) / Rus (Lazio) – Benzar (Viitorul), Luchin (Botev), Ilie (Baia Mare), Filip (Dinamo) – Ivanovici (Botoșani), Artean (Vâlcea), Dragomir (Arsenal), Trandu (Rapid), Balaure (Astra)- Rotariu (Dinamo). Lista va fi completată de Belu!

Dacă adăugăm că Mailat sau Sorescu sunt monitorizați de cluburi străine, că Marin, lansat de ACS și devenit apoi om de bază la promovarea excepțională a ASU a ajuns la Sassuolo, avem imaginea completă a unui oraș ce are fotbalul în ADN. Din păcate, fără ca Timișoara fotbalistică să se aleagă cu prea multe. Din multiple motive – inclusiv rigiditatea (să nu zic altceva) din cazul Dragomir a dus la un transfer mediu ca încasări la Arsenal. Ca să nu mai spun că se putea juca și un amical. Dar…

Mergem înainte. Vom vorbi anual de această poveste până când nu se vor lua niște decizii pragmatice, dar și sănătoase!

Pál, Slaven și Siniša

Maghiarul Dárdai Pál este antrenor la Hertha Berlin și în acest moment această echipă este pe locul 3, de Champions League, în Bundesliga.

Croatul Slaven Bilić este managerul celor de la West Ham United. ”Ciocănarii” sunt pe locul 6 actualmente în Premier League, fiind înaintea unor formații cu buget și palmares superioare precum Everton, Liverpool sau Chelsea.

Sârbul Siniša Mihajlović o pregătește pe AC Milan. ”Roș-negrii” nu trec prin cea mai bună perioadă, însă ocupă poziția a șasea în Serie A, cu șanse de a reveni în cupele europene.

Numitorul comun al celor trei tehnicieni este că toți provin din Europa de Est. Așa cum amintisem la un moment dat pe facebook de Costel Gâlcă, succesul pe care-l au acești antrenori demonstrează că imbecila teorie cu ”masa bogaților” va rămâne pe veci o imbecilitate. Dacă ai capacitate și ți-ai creat o reputație pozitivă în Occident, la un moment dat ai putea avea șansa să antrenezi la un club faimos. E drept, treaba asta ține și de relații sau noroc (cred că în antrenorat norocul contează cam 50%!), dar fotbalul mare are porțile deschise către orice om competent. S-a demonstrat asta, ca să oferim exemple autohtone și în cazurile lui Bölöni sau Contra.

În rest, e doar tânguială de-a noastră, provincială și defetistă!

 

 

 

 

 

 

Care este cel mai puternic, spectaculos și mai fain campionat?

Una dintre cele mai simpatice dezbateri de pe facebook sau de la o bere este cea pe tema celui mai valoros campionat din lume. Mai bine zis, care este cea mai bună ligă externă. Din capul locului, nu că nu ar ști majoritatea cititorilor blogului sau prietenii de pe fb, sunt fan al Primerei Division. Asta nu înseamnă că nu accept și alte păreri, chiar consider că restul campionatelor puternice au anumite plusuri față de la La Liga.

Mai demult, Arsene Wenger spunea că să compari Premiership cu La Liga e ca și cum ai spune că o înghețată de vanilie e mai bună decât una de căpșuni. Cu alte cuvinte, sunt ambele la un nivel uriaș, astfel că este o chestiune de gust, în fond.

Este clar, în acest moment cel mai bune ligi europene sunt Primera, Premiership și Bundesliga.  Am spus, opțiunea mea estetică și aș zice statistică merge spre Spania. Dar hai să vedem care sunt principalele argumente pentru fiecare din această divizie.

Primera Division. Principalul factor de cuantificare în performanță este rezultatul. În acest moment, în cel mai corect clasament posibil  https://en.wikipedia.org/wiki/UEFA_coefficient, Spania este clar în top. O spun și rezultatele din 2015, când câștigătoarele celor două trofee continentale au fost Real Madrid și Sevilla. La asta se adaugă și supremația dintre 2008 și 2012 la nivel de națională, când Spania a stabilit un record în privința trofeelor majore succesive cucerite. În plus, nimeni nu poate nega spectaculozitatea și tehnicitatea din La Liga. Iar, mai mult, faptul că deși de ani de zile jucători valoroși din campionatul spaniol pleacă spre Anglia, iar Primera rămâne la fel de puternică arată că rezultatele sunt rodul unui proces complex.

3februarieblog1

Marea problemă a elitei spaniole este faptul că, exceptând anul 2014 când Atletico a devenit campioană, de ani de zile lupta pentru titlu se dă numai între Barcelona și Real. Barcelona este cea mai puternică echipă de la AC Milan 1989-1994 încoace, iar modul în care subjugă Spania se răsfrânge mult asupra echilibrului din competiție…

Or aici e principala calitate a Premiership. Din punct de vedere financiar, Liga engleză a explodat, iar în ultimii ani s-a creat un veritabil echilibru. De aici și meciuri spectaculoase și, în acest an, o competivitate crescută. Nu întâmplător a ajuns o formație precum Leicester (foto) să aibă șanse reale la titlu! Mai mult, atmosfera este una absolut specială în Premier League, se știe. În plus, competiția engleză este foarte bine concepută ca marketing mondial. Ne place sau nu, astăzi lucrurile se învârt în jurul banilor, a reclamelor, a drepturilor TV. Sincer, elita engleză nu mai e ce a fost în urmă cu 30-40 de ani, s-a pierdut mult din acel farmec insular. Totul are un preț!

3februarieblog2

În schimb, faptul că naționala Angliei nu prea contează (singurul trofeu e cel mondial, câștigat cum a fost câștigat!, în 1966), arată că acum Premiership e mai mult un concept financiar (absolut inteligent).Sorry…

 

Mă miră faptul că în România se vorbește mai puțin de Bundesliga. Acum, elita germană e înainte Angliei în clasamentul pe țări la nivel de club! În plus, Germania este campioana mondială en-titre! Poate că Bundesliga a devenit și ea oarecum plictisitoare în ultimii ani, de când Bayern Munchen a luat un avans financiar și sportiv greu de ajuns.

Dar… Bundesliga mi se pare că este cel mai echilibrat campionat din mai multe puncte de vedere. Argumente?

1. Are cea mai mare medie de spectatori, înaintea Premiership, La Liga, Ligue 1 și Serie A

2. Tot din cele cinci ligi puternice, Bundesliga are cel mai mic buget de salarii

3. Bundesliga nu are investitori externi, nimeni nu are voie să aibă mai mult de jumătate din acțiuni.

4. Bundesliga are cele mai mici prețuri la bilete, chit că Germania o duce mai bine din punct de vedere economic decât Spania, Franța sau Italia.

3februarieblog3

În plus, ca opțiune estetică, nu mi se pare că Bundesliga este mai puțin ofensivă decât Liga sau Premiership!

Rezumând, până la urmă vorbim de chestiuni de gust. Unora le place Metallica, altora Rammstein sau Depeche, unii sunt cu U2 sau Coldplay…

24ianblog

44.000 pentru un Derby

Astăzi, 24 ianuarie, pe stadionul ”San Mames” din Bilbao, în fața 44.000 de spectatori (foto), Athletic din localitate a învins rivala regională SD Eibar cu categoricul scor de 5-2, după ce oaspeții au deschis scorul.

Este greu de crezut că ați văzut prea multe știri la TV despre acest meci. Nici pe ”net” nu s-a dezbătut prea mult acest joc, un mini-derby al Țării Bascilor disputat la ora 12, ora locală. E logic. Când e vorba de Spania, totul se învârte în jurul RealBarcelonașipoateAtletico. Mai e și Anglia, cel mai bogat campionat din lume, mai e și Ibrahimovic, cel cu glumele sale de autobază, mai vorbim puțintel și de Juventus care în mod inevitabil va lua și anul acesta titlul.

44.000 de oameni au venit la un duel al veritabilei iubiri față de fotbal. Două cluburi susținute exclusiv din forța financiară și pasiunea membrilor cotizanți sau a susținerii economice locale. Două echipe care nu au în componență staruri mondiale pe care le poți găsi pe punga cu chipsuri dintr-un supermarket indonezian. Două echipe mândre de apartenența la o regiune, la un spirit, la o idee.

Niciodată nu vor ajunge cele două echipe la statutul de branduri globale. Și nici nu își doresc. Acolo, la Eibar și Bilbao pâlpâie încă ideea primordială că fotbalul reprezintă orgoliul și entuziasmul locului în care respiri. O chestie care, ca să parafrazăm o reclamă, nu se poate cumpăra prin majorare de capital. Granzii pot oricând să decadă. Bilbaoezii și eibarienii sunt într-o sferă din care nimeni nu-i poate extrage.

1024x800_b425117ef613173639pop-add_copa-del-rey

Mirandés, așa ceva nu vezi prea des

Prinși cu Balonul de Aur, cu BarcaReal, cu Premiership ori Zlatan și alte chestii ”mainstream” uităm de frumoasele povești ale fotbalului. Una dintre aceste povești este Mirandés, echipa de Segunda Division care marți seara s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei Regelui. Asta după ce a câștigat în retur cu 3-0 pe terenul celor de la Deportivo la Coruna!

Mirandés nu a jucat niciodată în prima divizie spaniolă. Are doar trei sezoane de Segunda, acolo unde a promovat în premieră în 2012! Nu este la prima ispravă în Copa del Rey. În 2012, a ajuns în semifinale după ce a trecut de Villarreal, Racing Santander și Espanyol,  fiind eliminată în cele din urmă de un nume greu, Athletic Bilbao.

CD Mirandés are un stadion de 6.900 de locuri și provine din orașul Miranda de Ebro, provincia Burgos (da, Real Burgos – unde a jucat Gabi Balint). Cel mai bine cotat jucător este atacantul ivorian Lago Junior (25 de ani), evaluat la circa 700.000 de euro. El și fundașul francez Gaffoor sunt singuri stranieri din echipa care acum ocupă locul 9 în eșalonul secund spaniol.

E greu de crezut că Mirandés, înființată în 1927, într-un oraș care acum nu are mai mult de 40.000 de locuitori va ajunge măcar în finala Copa del Rey. Dar această echipă care numai din abonamente câștigă 500.000 de euro / an, iar alte 104.000 euro îi provin din magazinul oficial scrie încă o poveste de curaj și arată că fotbalul nu și-a pierdut (și nici nu își va pierde) elementul esențial: ENTUZIASMUL.

2754909_full-lnd

Ce nu s-a văzut la decernarea ”Balonului de Aur”

* Imediat după ce s-a anunțat câștigătorul, Cristiano Ronaldo a fost luat în balon de cei prezenți la gală.

* Messi i-a spus lui Ronaldo: ”Mi-am luat Balonul înapoi!”

* Leonardo Di Caprio a plecat dezamăgit: nu a câștigat marele premiu nici de data asta.

* Site-ul noisuntemdacisiceimaibunidinlume.wordpress.com a anunțat că Balonul este confecționat din aur dacic ținut ascuns la Vatican de sute de ani.

* După ce Luis Enrique a fost anunțat drept antrenorul anului, Mircea Lucescu a protestat, susținând că tușierul a semnalizat aiurea patru ofsaiduri.

* Fanii lui Bayern i-au cerut demisia lui Guardiola fiindcă nu a fost ales drept cel mai bun tehnician.

* Lumea a fost intrigată de absența lui Ilie Dumitrescu, fapt care a scăzut din ”glamour”-ul acțiunii.

* Avem un român în ”11”-le ideal pe 2015. George Soros încearcă să mușamalizeze descoperirea unui site românesc, acesta din urmă dovedind că pe Luka Modric îl cheamă Luca Modârcea și că părinții lui s-au născut la Zimnicea.

* Media românească: Steaua e peste tot! Messi și Neymar provin de la o echipă care are culori predominant roș-albastre!

* Lorin Fortuna a anunțat că va candida la următorul ”Balon de Aur”.

* Mii de români sexagenari au urmărit pe România TV dezbaterea ”Ce voia să facă Nicolae Ceaușescu cu Balonul de Aur? Secretele unei anchete controversate”.

* Cristian Tudor Popescu s-a arătat revoltat că niciun film românesc din ”noul val” nu a fost premiat.

ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ȘI ÎL TRATĂM CA ATARE

foto: Getty Images

Zece tricouri ”vintage” pe care le-aș dori în colecție

 

Să admitem. Toți am visat în copilărie să ajungem fotbaliști, să purtăm un anume tricou. Parcă, odată cu trecerea timpului, nu mai suntem atât de pasionați de design-ul contemporan al echipamentelor de joc. Da, e o chestie logică. Mereu ce a fost pe timpul nostru a fost mai mișto :)

Iată, mai jos, tricourile care mi-au plăcut cel mai mult, de-a lungul vremii. Ciudat, deși țin cu Spania nu mi-a căzut cu tronc vreo linie de echipament mai faină, deși tricoul portarului Arconada din 1984 a fost foarte ca lumea. De asemenea, nu îmi plac Italia și Anglia, dar de două ori au avut niște tricouri superbe.

tricou9
Brazilia – Mondialul din 1998
tricou10
Algeria, în Spania 1982
tricou8
Ungaria, înainte de Mondialul mexican din 1986
tricou7
Ultima participare iugoslavă la un Mondial, 1990
tricou6
Frumoasa Danemarcă, Mexic 1986
tricou5
Italia 1990
tricou4
Dudu Georgescu, la mijlocul anilor’70
tricou3
Croația 1998
tricou2
RFG 1974
tricou1
Anglia 1982

 

zoubir

11 jucători interesanți (și de perspectivă) din Liga 1 Orange

Înainte de toate, trebuie să precizez că în acest text nu am inclus jucători de la ACS Poli, tocmai fiindcă aș putea fi acuzat de subiectivism excesiv. Chiar și așa, cred că un Dan Popescu poate oricând fi luat în seamă pentru lotul național, că Hernandez și Llorente sunt printre cei mai buni străini la ora actuală din elită și că Bocșan, Belu, Bărbuț și Ovidiu Popescu sunt fotbaliști cu certe perspective. Prefer, astfel, să fac spicuiri despre jucători foarte interesanți, tineri și foarte tineri din Liga 1 Orange, unii dintre ei fiind stranieri, cu potențial clar de creștere. Înainte de a purcede la fotbaliștii pe care i-am sesizat în această primă parte de campionat, vreau să subliniez faptul că în ciuda insistenței cu care se caracterizează Liga 1 ca fiind una slabă, lipsită de interes și de calitate, au fost destule meciuri foarte interesante în aceste prime 23 de etape. Am văzut toate echipele din Liga 1 pe viu cel puțin o dată în actuala stagiune, deci mi-am putut forma niște idei. În acest 11 ideal nu voi merge pe formula 4-4-2, ci voi trece toți jucătorii care mi-au sărit în ochi.

Florin Niță (28 de ani – portar, Steaua). L-am introdus aici fiindcă deși nu este foarte tânăr, Niță are avantajul goalkeeper-ilor a căror carieră se conturează mai târziu. Mi se pare că Niță a reușit să asimileze dificila misiune de a face uitată plecarea lui Tătărușanu, plus povara expunerii între buturile campioanei la zi. Pare un portar ce apără ce se poate apăra, nu excelează, dar asta este extrem de important într-un campionat extrem de egal, în care micile detalii pot decide totul.

Florin Bejan (24 de ani – fundaș central, ASA Tg. Mureș). Are 18 meciuri oficiale în acest sezon, făcând parte  din cea mai bună apărare a elitei: 19 goluri încasate în 23 de runde.

Bogdan Vătăjelu (22 de ani – fundaș stânga, CSU Craiova). Are cifre foarte bune, fiind prezent în 23 de meciuri din prezentul sezon. E un jucător care mereu se evidențiază, marcând și trei goluri, sumă bună pentru un apărător lateral. Este foarte interesant cum va decurge cariera lui și cum va amaneta postul de titular la echipa națională în viitor, acolo unde reiterez că polistul Dan Popescu trebuie luat în seamă, asemeni lui Filip (Dinamo).

Adrian Păun (20 de ani – mijlocaș stânga , CFR Cluj). Este una dintre revelațiile acestui sezon. Provine de la tineretul lui CFR, dar este crescut la Rm. Vâlcea. A avut câteva meciuri foarte bune în toamnă, marcând contra lui Steaua și Dinamo.

Cristian Ganea (23 de ani – fundaș stânga / mijlocaș stânga, Viitorul Constanța). L-am văzut la acel trist 4-0 (Viitorul – Poli) și mi s-a reconfirmat potențialul lui în ultimul meci al anului. Atunci, constănțenii au câștigat cu 3-2 contra celor de la Voluntari, impunându-se cu ”dubla” lui Ganea, reușitele venind după realizări personale foarte frumoase.

Quenten Martinus (24 de ani – mijlocaș stânga, olandez, FC Botoșani).  Când ai trecut pe la Heerenveen și Sparta Rotterdam nu ai cum să nu ai calitate și pregătire cel puțin la un nivel mediu. Și-a încununat un sezon bun cu o ”dublă” contra Chiajnei (5-1). Poate juca liniștit și pe partea dreaptă. Este un jucător cu potențial de salt la un nivel superior.

Răzvan Marin (19 ani, mijlocaș central, Viitorul Constanța). Multă lume vorbește despre jocurile din Liga 1 Orange, dar Marin, care a marcat un gol fulminant cu Petrolul în campionat, dintr-o lovitură liberă de la 30 de metri, are un bilanț foarte bun în actuala ediție de UEFA Youth League. Marin a fost integralist, în ”dublele” cu Minsk (trei goluri reușite contra belarușilor) și Pribram. Puțină lume urmărește UEFA Youth League și asta este foarte rău!

Dorin Rotariu (20 de ani, atacant, Dinamo). Nu mai are nevoie de prezentare suplimentară, deja de trei ani este văzut ca un fotbalist de mare viitor. Este un jucător cu cert potențial. S-a distins și în acest sezon prin execuții surprinzătoare, este în mod evident un fotbalist care ”a la long” poate deveni un nume important pentru echipa națională. Fapt mai rar în elită, el și polistul Elek sunt printre puținii fotbaliști care au marcat în acest sezon în toate cele trei competiții interne.

Abdellah Zoubir (24 de ani, mijlocaș ofensiv, Petrolul, foto). Ploieștenii nu trec prin cea mai bună perioadă, nici sportiv, nici economic, dar scot la iveală un jucător atractiv. Mi-a plăcut în jocurile contra lui Poli – interesant, a bifat până acum nu mai puțin de 25 de meciuri oficiale în toate competițiile stagionale. Sunt curios cum va fi viitorul său traseu fotbalistic!

Antonio Jakolis (23 de ani, mijlocaș dreapta / al doilea vârf, CFR Cluj). A fost pe la Hajduk Split și Dnipro Dnepropetrovsk și s-a acomodat iute la Cluj. Este om de bază la ardeleni, a punctat de patru ori în Liga 1 Orange, inclusiv contra lui Poli în tur. Nu cred că va mai sta mult în campionatul nostru.

Adrian Bălan (25 de ani, atacant, FC Voluntari). Îmi place să cred că sunt destui fotbaliști interesanți și la echipele considerate ”mici”. A punctat de cinci ori în prezenta ediție, însă este un atacant care apare foarte ușor în fața porții. Este un jucător de urmărit.