Monthly Archives: September 2012

Ca sa fie clar!

Pentru ca oameni la care tin si pe care ii stiu de cel putin un deceniu insista sa ma cicaleasca mai putin in gluma si mai mult in serios pe temele actuale ale fotbalului timisorean, tin sa precizez cateva lucruri. Ca sa fie clar:

1. Nu am absolut nimic impotriva nimanui. Fiecare are dreptul de a opta pentru orice echipa doreste. Nu trebuie ca optiunea pentru o anumita echipa sa il faca pe un om destept sau prost, politruc sau independent, curat sau vandut. Personal, sunt alaturi de orice formatie timisoreana!

2. Nu m-am vandut nimanui. Sunt un om care isi iubeste meseria si iubeste fotbalul. Atat.

3. Nu m-am schimbat deloc, noul meu job nu afecteaza parerea mea buna sau rea despre nimeni. Sunt acelasi. Bun sau rau, aici e parerea fiecaruia.

4. E pacat ca suntem atat de divizati…

Iosif. Josef. Josip.

Nu prea obisnuiesc sa fac “recenzii” de filme. In primul rand, nu mai am atata timp la dispozitie ca sa urmaresc prea des filme bune. In al doilea rand, e un domeniu la care nu ma pricep foarte bine. Despre cinematografie trebuie sa scrie cei care sunt specialisti in sensul adevarat al cuvantului.

Fac o exceptie fiindca am vazut un film foarte bun, dupa multa vreme. Este un film croat, lucru cu atat mai surprinzator cu cat Croatia nu prea exceleaza in cinematografie, fiind in umbra Serbiei din acest punct de vedere. Dar, in sfarsit, am dat de un film bun, “Josef”,  facut in 2011 cu un buget minim, de tanarul regizor Stanislav Tomic. Si, desi e facut in fosta Iugoslavie nu contine bisnitari, nunti si gaste. Sper ca nu v-am dezamagit.

“Plot”-ul este simplu. Pe frontul galitian, in 1915, un soldat din armata austro-ungara scapa cu bine dintr-un atac al rusilor si fura hainele si insemnele unui ofiter mort, pe nume Jozef. Rezista cateva zile sub identitate falsa, moare intr-un nou raid al rusilor, iar un ofiter austriac ia la randul sau identitatea lui Jozef. In final, si acest din urma militar piere, iar hainele si numele lui Jozef le ia un rus. Si aflam si numele complet al lui Jozef: Iosip Broz.

Filmul readuce in atentie teoria potrivit careia cel pe care-l cunoastem ca Josip Broz Tito nu era croat din Kumrovec, ci a fost de fapt un agent rus, crescut in “centrul de copii si juniori” ai Moscovei comuniste. Aceasta teorie a conspiratiei, care include si numele unui vienez, a fost sustinuta de o serie de “pete albe” din biografia lui Tito, dar si de modul in care Tito vorbea sarbo-croata. O serie de specialisti au demonstrat cu argumente stiintifice ca dupa accent maresalul iugoslav era orice, numai croat nu era.

In fapt, teoria conspiratiei “Tito” e doar un pretext pentru film. Avatarurile lui Jozef reprezinta  goana dupa o identitate tot mai incerta in actuala Europa. Granitele sunt deschise, circulam liber, insa pentru a ne conforma impunerilor sau a ne adapta conditiilor incercam sa fim Josef, nu Josip. O fi bine sau o fi rau, nu stim. Cert e ca in film castiga cel mai agresiv si cel mai adaptabil. Nicio surpriza, nu?