Monthly Archives: January 2013

Realitati contemporane/Ce palida e Steaua hajdukului…

Motto: “Daca in 1990 Iugoslavia ar fi luat Cupa Mondiala in Italia, nu se ajungea la razboi” (Ivica Osim, antrenor)

 

Partea romantica

Ne uitam fermecati la cutia minunata din care ieseau imagini cu galerii adevarate, cu sportivi magnifici, cu comentatori inflacarati. In comparatie cu cenusiul de pe TVR, televiziunea iugoslava ne oferea spectacol si bucurii dincolo de „puricii” sprinteni si enervanti de pe ecran. Vedeam meciuri din fotbal din campionatul iugoslav, rezumate externe, transmisiuni in direct din turneele finale, din semifinalele si finalele cupelor europene. Ne identificam cu Boban, Savicevic, Prosinecki, Pancev sau Vujovic. Urmaream cu emotie duminica seara rezumatele de la „Sportski Pregled”. Ajunsesem sa ne si impartim simpatiile. Partizan, Hajduk, Zvezda, Dinamo… Dar „marele cvartet”, asa cum era supranumit de mass-media, era completat de echipe sclipitoare. Velez Mostar-ul lui Tuce si Kajtaz, Zeljeznicar-ul lui Bazdarevic, Vojvodina de la care a rasarit magnificul Mihajlovic, Rijeka si a ei unica arena”Kantrida”, sapata in munte (nu intr-o… groapa)… Un campionat care ne insufletea, mult mai colorat si mai palpitant decat polarizata si plictisitoarea divizie romaneasca, unde „cele doua” dominau mai mult sau mai putin justificat.

Dar nu era doar fotbalul. Drazen Petrovic era un Superman (fara ghilimele!), un erou in cel mai pur sens al cuvantului. Un ultim idol romantic. Empatizam cu succesele la baschet ale Cibonei sau Jugoplasticii si ne bucuram cand triumfa Metaloplastika la handbal.

Partea cruda

1991: Steaua Rosie si Cupa Campionilor Europeni1991 a rupt tot ce era frumos din acea tara, scotand la iveala tenebre pe care noi, in ingenuitatea noastra, nu le banuiam. Timpul a trecut, iar acel spatiu fermecat s-a transformat intr-un conglomerat de republici, unele mai prospere, mai necajite. Nu e momentul potrivit sa explicam de ce persoane care vorbesc limbi mai mult decat asemanatoare sunt despartite de granite. Si nici nu-si bate nimeni capul. Situatia e atat de confuza si de grea incat toti se gandesc la ziua de maine. Si, firesc, situatia a degenerat si in fotbal.

Cand scriem aceste randuri, doua din numele esentiale ale fotbalului „iugoslav” si, indraznesc sa zic, cel continental, trec prin momente inimaginabile in anii’80, chiar’90. Mai jos, concret…

Zvezda, datorii de 25 de milioane de euro

La finele lui 2012, Crvena Zvezda, cu conturile blocate, a anuntat un bilant catastrofal. In mod oficial, clubul care in 1991 lua Cupa Campionilor a intrat in acest an cu un minus de circa 25 de milioane de euro. Clubul are datorii la stat, alte grupari, la impresari, la banci, la jucatori sau la alte persoane si firme de la care s-a imprumutat. Conducerea a anuntat un plan drastic de reducere a cheltuielilor, un sfert din angajati urmand sa fie disponibilizati, iar cei ramasi vor beneficia de salariul minim pe economie (circa 195 de euro).

Cifrele vorbesc de la sine, iar acum a venit vremea scadentei. Ironia sortii face ca in 1991, cand “alb-rosiii”  luau CCE, clubul avea un plus consistent, echivalentul a 3 milioane de euro astazi… Atunci, Zvezda domina lumea si vindea jucatori la cele mai puternice cluburi europene. Astazi, diriguitorii belgradeni fac apel la institutiile statului pentru sprijin si intelegere. Altfel…

 

Hajduk, salvata de Consiliul Local

La Hajduk Split (club infiintat in 1911 la Praga de un grup de studenti croati, nu dupa razboi ca si celelalte trei „galactice”) lucrurile nu sunt chiar atat de dramatice, insa in toamna clubul a apelat la sprijinul autoritatilor locale pentru salvare. Dalmaticii au primit un credit din partea Primariei de circa 4,5 milioane de euro. Pentru a nu intra in faliment, clubul si-a proiectat un buget de 10 milioane de euro pentru 2013, sperand sa se puna pe picioare din transferurile de jucatori. Totul are si un pret: rezultatele sunt inexistente chiar si in plan intern… Asta fata de gloriosii ani’70-80, cand Hajduk, un veritabil simbol al Dalmatiei, ajungea in sferturile Cupei Campionilor si semifinalele Cupei Cupelor, respectiv Cupei UEFA.

 

Ce ar fi de zis dupa aceasta insiruire de cifre nemiloase? Ca timpurile trec si odata cu ele sa naruie miturile noastre. Ca bancile, judecatorii si creditorii nu asculta de vocile legendelor si de povestile cu eroi, ci se uita pe acte. Ca vremurile nu tin de cont de povestile noastre cu Supermani, ca tot la aspectul financiar ajungi, ca un trofeu mondial nu e de ajuns pentru a merge mai departe cu mandrie si incredere. Privind prezentul cinic, nu ne ramane decat sa ne amintim de timpurile in care, vorba unui cantec al formatiei „Prljavo Kazaliste”, „fotbalistii jucau cu inima si erau platiti cu obrazul”. 

Dinamism, nu autocompatimire/ Timisoreni care fac lucruri bune

Scriu cu cateva zile de intarziere despre un eveniment la care am asistat cu placere. Nu ma consider un meloman in adevaratul sens al cuvantului, de aceea trebuie sa stiti ca aceste randuri au fost asternute de un semi-afon.

Concertul de Anul Nou de la Filarmonica “Banatul” mi-a confirmat ca aceasta institutie este una dintre cele mai dinamice din Timisoara. Nu se complace intr-o autocompatimire masochista, nu deplange situatia trista in care a ajuns cultura romana. Faptul ca la finele lui 2012 o sala de concerte a fost arhiplina (peste 1.000 de platitori, tichetele fiind vandute cu trei zile inainte) arata o realitate placuta. Ca timisorenilor (inca) le place muzica buna, (inca) platesc pentru muzica buna si ca poti face cultura si poti sa supravietuiesti fara sa faci compromisuri.

Uneori, trebuie sa privim (si) partea buna a paharului. Noua, timisorenilor, ne place in ultimii ani sa ne invinovatim si, in acelasi timp, sa-i invinovatim pe altii pentru decaderea orasului. Exista insa si lucruri frumoase care se intampla aici si trebuie sa le pretuim. Marcel Tolcea, Tudor Cretu, Ioan Garboni sunt nume care prefera actiunea intr-o Timisoara mult prea contemplativa. Iar in acest 2013 imi propun sa scriu cat mai multe despre timisorenii care fac lucruri bune.

P.S.: Superba prestatia solistei Fely Donose!

 

 

Fotbal international / 2013. Sloganul anului: (dez)Echilibru

 

 

Gata, s-a terminat cu 2012 si cu bilanturile de rigoare. De asemenea, am trecut si peste topuri si formule ideale, acestea fiind cu atat mai frumoase si incitante cu cat sunt… inutile. Ne asteapta un an fotbalistic interesant. Hai sa vedem ce ne asteapta.

Nu are sens sa dam pronosticuri, fiindca ele sunt mai mult decat irelevante. Calculele hartiei sunt mereu departe de scorul final. Cine-si inchipuia anul trecut ca Liga Campionilor va fi cucerita de Chelsea, echipa care apoi avea sa fie masacrata in finala Supercupei Europei de Atletico Madrid? Sau cine credea ca Spania va castiga pentru a treia oara la rand un turneu final important, intrand astfel in istorie? De aceea, ne vom referi la aspecte generale, la tendintele globale. Scuze pentru termenii pretiosi :)

Nu va fi un an catastrofal din punct de vedere financiar, insa nici nu se prevad surprize majore. Este clar ca va continua dezechilibrul dintre marile cluburi si restul lumii. Real, MU, Barca, Bayern sau Chelsea, ca sa dam cele mai relevante nume, vor continua achizitiile majore. Sunt cluburi care au mereu rezultate, veniturile generate de performante si de publicul constant si fidel, plus sponsori le vor asigura linistea. Pariez ca vor fi mutari mari, nu multe ca-n alti ani, insa vor fi cateva esentiale. Doua transferuri „stelare” se prevad deja: Bale si Falcao vor parasi cel tarziu in vara Tottenham, respectiv Atletico. Este clar ca incet-incet, la aceasta „masa a bogatilor” isi au locul asigurat PSG si Man.City, de aceea este inevitabil ca la una dintre aceste doua „stele” noi sa ajunga un nume mare. De ce nu Neymar?

Ziceam de dezechilibrul dintre „cei mari” si „cei mici”. Cluburile de categoria a doua sau a treia vor cauta mai departe sa supravietuiasca. Pentru a nu avea dureri de cap se va merge pe principiul „venituri maxime, cheltuieli putine”. Adica, de voie, de nevoie, se va apela la propriile centre juvenile, la jucatorii liberi de contract, sumele cheltuite pentru transferuri urmand sa fie tot mai irelevante.

Daca bogatii pot dormi linistit, cluburile medii si mici vor cauta noi formule de atragere a spectatorilor si a drepturilor TV. Un prim semnal a fost tras din Belgia, acolo unde se propune crearea unui campionat comun cu Olanda. Miscarile de restrangere a valorilor vor creste. Desi deocamdata pare greu de organizat, nu ar fi exclus ca in 2013 sa se mareasca eforturile pentru organizarea unei ligi balcanice sau intre tarile fostei Iugoslavii. Sigur ca UEFA pare circumspecta la astfel de initiative, insa diluarea competitiilor poate fi o solutie pentru supravietuirea economica.

Cam asa prevad ca va decurge 2013. Si, fiindca tot nu ma pot stapani, am un pronostic, totusi: nu excludeti Real Madrid din calculele pentru castigarea UCL ;).