Monthly Archives: October 2013

Use the remote, cetățene revoltat

Facebook duduie de lamentările cetățenilor pudibondo-culți. ”Multă pornografie pe ecrane!”, ”Emisiune oribilă cu toate fufele!”, ”Icsulescu își bate joc de ideea de televiziune”, ”Astea sunt știri? Astea sunt vedete?”. Cam asta e ideea populației revoltate de îmbâcsirea ecranelor cu tot felul de arătări imunde.

Bun. Și care e problema, ”bănene”, vorba lui Daniel Șendre? Există un obiect casnic numit telecomandă. Există posturi axate pe știință și istorie. Există posturi cu filme OK spre foarte OK, gen TV1000. Există emisiuni foarte normale, pe Digi24 (”Bonton”, de exemplu), chiar și pe Antena3. Există posturi religioase, dacă tot ești moral și etic. Există, încă, ”TeleEnciclopedia” la mult-hulita Televiziune națională care trăiește din banii noștri. Și dacă te uiți atent, găsești emisiuni/dezbateri culturale din plin pe TVR 2. Ești dezamăgit de calitatea fotbalului românesc? Ai oricând, gratis, acces la meciurile din Champions League, Primera, Bundesliga, Serie A, Ligue 1, Eredivision. Nu-ți place că la sport.ro se vorbește numai de Steaua? Nu uita că mai ai vreo 7-8 posturi de sport unde găsești oricând meciuri, rezumate, chiar și analize.

Am fost inundați de manele, de muzică proastă? Există VH1, unde poți asculta ce dorește trompa lui Eustachio. Nici acolo nu e bine? Mută pe Mezzo, ai Verdi, Brahms și Mozart la discreție.

Nu găsești nimic mulțumitor? Dacă tot comentezi pe FB, înseamnă că ai internet. Așa că Youtube îți oferă tot ce vrei, de la ”muzică adevărată, nu rahatul de la TV”, până la filme de artă și documentare. Poți vedea și filmele lui Tarkovski, dacă tot ai gusturi alese.

Bucură-te. Ai privilegiul de a putea alege ce dorești în acest putred capitalism. Sau preferi opțiunile din Cuba și Coreea de Nord?

Despre jurnaliştii care vorbesc doar pe teren

Cea mai facilă metodă de a te da interesant în ziua de azi este să iei la mișto fotbaliștii, atât din tribună, cât și în spațiul virtual. E trendy să zici că fotbaliștii câștigă enorm, dar nu știu să dea o pasă, că jucătorii sunt niște cocalari și că, suprema superioritate superioară, habar nu au să vorbească. Mai nou, orice fotbalist care e prins că bea vreo trei beri este tăvălit prin fainoșagul caterincilor pe internet, de parcă respectivii miștocari beau doar apă plată și se culcă la ora 22, după ce s-au uitat la ”Tezaur folcloric” și au admirat cocul Mărioarei Murărescu. Cât privește câștigurile lor, ele sunt limitate și, după 35 de ani, un fotbalist trebuie să se reorienteze. Față de un bancher, de exemplu. O altă specie care câștigă enorm în vremuri de recesiune, fără ca nimeni să nu-și pună întrebări. Dar asta e altă problemă.

Să ne oprim azi asupra vocației, sau mai bine zis lipsei de vocație a fotbaliștilor în materie de discursuri. Corect, nu prea există jucători care să vorbească precum Dan Puric (în paranteză fie spus, nici nu mi-aș dori să aud teorii despre catapeteasma stadioanelor sau despre blândețea ancestrală din ochii colegilor de echipă). În primul rând, meseria fotbaliștilor e să joace fotbal. Și să joace cât de bine pot ei. Așa cum meseria jurnaliștilor este jurnalismul. Nu le poți cere fotbaliștilor oratorie, așa cum nici ziariștii nu pot alerga suta în 11 secunde. Sportivii și-au petrecut viața în cantonamente, au pierdut ore-n șir pe zi alergând la 40 de grade sau la minus 10 grade sau și-au perfecționat (pe alocuri, nu…) calitățile tehnice și tactice. Că sunt și mulți sportivi, mai ales în extrafotbal, care au discursuri coerente, e adevărat şi demn de evidenţiat. Însă problema inculturii este una extrem de largă în societate. Sunt ”n” exemple de personalități extrem de publice care nu vorbesc cu nimic mai bine decât un simplu fotbalist de Liga II.

În al doilea rând, o trecere în revistă a întrebărilor adresate fotbaliștilor în interviuri, conferințe de presă sau intervenții televizate relevă o calitate tot mai îndoielnică a ”adrisanților”. ”First of all”, la mai bine de 80% din întrebări se poate răspunde numai cu ”da” sau ”nu”. Gen ”Credeți că Steaua mai poate fi ajunsă?”, ”Credeți că Kapetanos poate ajunge la CFR?”, ”Poate ajunge Zimnicea în primăvara europeană?”.  Orice manual de jurnalism, orice ”prof” de ziarism te învață că astfel de întrebări se adresează doar în momente esențiale sau când ai nevoie de o informație concretă.

Apoi, a apărut o nouă specie de clișee. O întrebare-stas se repetă obsesiv de vreo doi ani: ”V-a surprins cu ceva Steaua?”. Întrebarea asta se potrivește în orice context, la orice scor și ”te scoate” în fața șefului. Abia aștept să răspundă cineva: ”Numai Andreea Marin poate să mă surprindă”.

În al treilea rând, fotbaliștii sunt sufocați cu întrebări la care nici Andrei Pleșu nu ar ști ce să răspundă. Nu vreau să jignesc pe nimeni, însă deseori anumite întrebări provoacă ilaritate inclusiv în rândul colegilor de breaslă. De pildă, ce poate să spună un jucător de 19 ani când e întrebat ”Vrei să fii Messi din Dobrogea?”. ”Nu, eu vreau să fiu Dostoievski de pe Camp Nou!”.

În final, un lucru mai merită amintit. Față de porcăriile ce se emit uneori la TV, fotbaliștii chiar constituie o problemă infimă. Şi să nu uit. Există foarte mulți jurnaliști valoroși, corecți și muncitori în România. Păcat că nu au loc. Ca-n catrenul lui Păstorel Teodoreanu. Care, ca să ştiţi, nu a jucat la Steaua.

Ziua conspirațiilor răsuflate

Sunt convins că înaintea tragerii la sorți, dacă nu declarativ, măcar în minte, credeam că se vor face ceva șoricării ca nu cumva ”marile puteri” să se întâlnească la jocurile de baraj. Ei bine, cele mai titrate și expuse naționale din această fază vor avea cele mai dificile dueluri. Portugalia-Suedia și Ucraina-Franța sunt duelurile cele mai tari din play-off. Așadar, teoria bilelor a căzut (și)  de data asta. Ca să nu mai spunem că la Mondial a ajuns, din Europa, o țară ca Bosnia Herțegovina, deci teoria favorizării țărilor cu potențial turistic nu merge. În condițiile în care vor sta acasă Danemarca sau Turcia, alte naționale cu o bază de fani consistentă…

Chiar și așa, mă surprinde entuziasmul general provocat de barajul cu elenii. Nu văd niciun argument care să susțină ideea că greci sunt accesibili. Față de Portugalia, da. Însă logica arată că va fi un duel deloc plăcut. Grecia s-a calificat la toate turneele finale din 2004 încoace (excluzând Mondialul din 2006). În ultimul turneu, la Euro 2012, grecii au ajuns până-n sferturile de finală. Deci, de ce ne bucurăm? Ca să nu mai amintim diferența la nivel de cluburi!

Sunt curios câți dintre jurnaliștii care au jubilat la tragerea la sorți au văzut în ultimii ani vreun meci oficial al Greciei, de la cap la coadă. Mi-e teamă de acest entuziasm, comparabil pe alocuri cu cel din 2001, când am întâlnit Slovenia. Iar argumentul suprem al returului pe teren propriu este, și el, fragil. Mai știți că returul cu slovenii s-a jucat tot la București?

Goran Bregovic impresionează iarăși: al 56-lea album cu cover-uri după propriile compoziții

Muzicianul Goran Bregovic impresionează din nou prin creativitate. În acest an, artistul din fosta Iugoslavie va edita un album inovator, piesele din perioada Bijelo Dugme fiind reinterpretate pentru a 56-a oară. De data asta, cântece precum ”Ederlezi”, ”Zaboravi” sau ”Hajdemo u planine” vor fi orchestrate de muzicieni ardeleni, pe versuri în limbile mandarină, azeră și esperanto.

Fanii lui Bregovic abia așteaptă noul turneu al idolului lor. Se pare că acesta va surprinde cu un outfit special: îmbrăcat în costum complet alb.

Zeci de corporatiști timișoreni vor protesta împotriva măririlor de salarii din firmele la care lucrează!

Continuă protestele la Timișoara! Zeci de angajați corporatiști din Timișoara vor ieși duminică în stradă, sub cunoscuta deviză ”Jos capitalismul!”. Ei au decis să protesteze astfel împotriva măririi salariilor de la firmele la care lucrează. ”E inadmisibil unde a ajuns capitalismul! Primim în medie 200 de euro mai mult pe lună, fapt inadmisibil. În loc ca acești bani să ajungă la protejarea mediului, magnații preferă să ni-i dea nouă! Devenim, astfel, sclavi ai iphone-urilor, tabletelor și check-in-urilor, în loc să protejăm Roșia Montană”, a spus Wolfram Gomoiu, un specialist IT.

Totodată, corporatiștii vor continua să lupte împotriva capitalismului anunțând că reprezentanți de-ai lor vor merge în vizite de lucru în Coreea de Nord, tot acolo urmând să participe și la team-building-uri în primitoarele spa-uri din Phenian. Va fi, astfel, un bun prilej pentru a activa online prin programe mai oneste și curate, gen Mirc sau Netscape Navigator.

Lovitură de teatru: Adam și Eva nu au fost bănățeni!

Timișorenii nu-și pot reveni din șoc. Un grup de cercetători britanici a efectuat un studiu care a relevat un adevăr care schimbă tot: Adam și Eva nu au fost bănățeni! Nimeni nu știe care au fost principalele indicii pentru amintitul grup de studiu, dar se pare că principalele explicații sunt că Adam și Eva aveau frunțile neașteptat de mici, nu tăiau porcul și erau vegetarieni. Mai mult, niciunde în Biblie nu apare informația că Adam și Eva l-ar fi bănuit pe șarpe că e un oltean care vrea să fie șef în Eden.

Totuși, grupurile de activiști bănățeni au descoperit că în rândul cercetătorilor britanici s-au strecurat câțiva mitici, deci e posibil ca studiul să nu fie 100% credibil.

Un nou mit urban în Timișoara: există tramvaiul 9?

Câțiva pensionari care circulă toata ziua cu mijloacele de transport în comun ne-au relatat un caz incredibil: în Timișoara, există tramvaiul 9! Deși nimeni nu a putut certifica dacă această linie ființează sau nu, se pare că unele mărturii impresionante SCHIMBĂ TOT! Se pare că o dată la câteva săptămâni, apare un tramvai fantomatic pe traseul bd. Rebreanu – AEM. Nimeni nu are însă vreo fotografie sau o mărturie directă! ”Din când în când, apare un tramvai cu geamuri aburite, iar dinăuntru se văd niște umbre ale unor oameni care se ceartă pentru un loc pe scaun. Este de-a dreptul incredibil!”, a mărturisit o doamnă care are un loc rezervat de 56 de ani în tramvaiul 7, dar care nu știe în ce an a văzut presupusul tramvai 9.

G. Lumă, un vatman celebru din Timișoara, preferă să nu comenteze situația: ”Dacă află lumea că e real traseul 9, atunci vor pretinde ca acest tramvai să circule o dată la trei zile. Așa, e mai bine să nu le dăm idei!”

Șoc în industria farmaceutică: un timișorean s-a vindecat de răceală după ce timp de 3 luni a cumpărat medicamente

Farmaciștii timișoreni au dat peste un caz unic în istoria recentă a tratării gripei și simptomelor răcelii. H.G., un tânăr cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani, a venit la o farmacie din orașul de pe Bega cu lacrimi în ochi: a reușit să scape de răceală după ce timp de 3 luni a luat aspirine, paracetamoluri, nurofeni, parasinuși și alte pastile care, iată, ajung să facă minuni. ”E ciudat ce s-a întâmplat. Omul cheltuia doar 350 de lei pe lună pe medicamente pentru răceală, dar totuși s-a vindecat. Ne-a mulțumit cu lacrimi în ochi”, a spus, vizibil șocată, o farmacistă care a ținut să rămână anonimă.

Există, însă, și sceptici. Un cercetător britanic a aflat de caz și a scris pe blogul personal că e puțin probabil ca medicamentele respective să-și facă așa repede efectul: ”Ar trebui făcute niște analize amănunțite. Nu ar fi exclus ca respectivul cetățean să fie băut din greșeală, țuică în loc de apă, când a îngurgitat pilulele. Nu putem da peste cap toată industria farmaceutică doar pentru un caz izolat”, a spus Pam Flet, doctoriță din Jokesbury.

Și totuși…? Dacă…? Până la urmă…?

Există viață dincolo de Barcelona și Real. Atletico mișcă, este vie și este umăr la umăr cu catalanii și anul acesta, mai mult decât niciodată, fanii colchonero pot spera că se va reedita momentul 1996. Atunci, sub comanda lui Radomir Antic, Atletico obținea ”eventul”. Acum, ”Cholo” Simeone (poate cea mai mare revelație ca antrenor în ultimii ani) îi face pe incomparabilii suporteri de pe ”Vicente Calderon” să viseze cu ochii deschiși.

Din punct de vedere al cifrelor, Atleti traversează o toamnă senzațională. În grupele Champions League, merge ceas. În campionat, are 100% punctaj, exact și Barcelona. Supercupa a pierdut-o contra Barcei după două meciuri egale, fără să fie inferioară campioanei din Catalunya. Deci, sunt motive clare de speranță.

Problema ”alb-roșiilor” este legată de lot și de capacitatea de a duce un sezon cu un efectiv destul de redus calitativ. Atleti nu își permite o bancă pe care să rămână Bale, Marcelo, Benzema, Song sau Busquets. La acest nivel, sezonul devine o probă de anduranță în care fiecare detaliu poate fi esențial în momentele critice.

Chiar și așa, dacă, totuși, până la urmă Atleti va reuși să spargă această bipolaritate Barca-Real?