Monthly Archives: February 2014

De Mărțișor, de ești falit / Ia-i nevestei un cuțit

  • Fascinante sunt unele porecle primite de simplii cetățeni. La coadă la o cafea la dozator, am auzit doi zidari vorbind: ”Îi luăm o cafea lu’ Trompetă?”. Tare curios sunt de unde îi vine supranumele. O fi fan al lui Louis Armstrong? Sau cânta în fanfara regimentului pe când era ostaș?
  • Joi seară, după eliminarea Șahtiorului (cu accent pe prima silabă, așa pronunță Andrei Niculescu), mulți poliști au avut o plăcută stare Zen. Chiar PlZen.
  • Real Madrid a câștigat cu 6-1 la Schalke 04 Gelsenkirchen. Cu alte cuvinte, după 24 de ani, monarhiștii i-au bătut pe mineri.
  • Tot vedeam pe net cum distribuiau unii piese de-ale unuia pe nume Avicii. Tot credeam că e românache (când aveam 8 ani, credeam că Duran Duran este o trupă iugoslavă), până am aflat că e vorba de un DJ suedez. Logic, dacă era român, 80% din internauții autohtoni scriau ”Suuuuuuper, Avici-ii!!!!”
  • Revenind la fotbal, discuțiile tradiționale privind valoarea supremă a vreunui campionat extern devin tot mai inutile. Reiterez ideea. Cum să fie altfel dacă Bayern, simbolul forței fotbalului german, este pregătită de un catalan, Real Madrid, simbolul Spaniei, este coordonată de un italian, Manchester City are la cârmă un chilian, în timp ce Barcelona are antrenor argentinian… PSG și Borussia par a fi singurele devotate filonului autohton. Atunci despre ce ne mai certăm, fraților? Ah, mai avem Mondialul, cu Diego Costa în naționala Spaniei…
  • Croatul Halilovic (17 ani) va merge la FC Barcelona. Proști sfătuitori are ăsta micu’. În loc să se transfere înainte la Bursaspor sau Metalurg Donețk pentru a se acomoda treptat cu fotbalul mare…
  • La mine-n zonă ființează în această perioadă un veritabil târg de mărțișoare, floricele, inimioare, toporașe, ursuleți și alte chestii din pluș, roz și sclipitoare. Pe mine m-a abordat însă o tanti care mi-a zis: ”Nu vreți cuțite?”. Știam eu că am față de om serios, dar chiar așa ușor se vede că sunt pasionat de filme polițiste?
  • Văd deseori pe stradă oameni îmbrăcați modest, dar cu telefoane extrem de scumpe. Nu înțeleg boala asta. Când mă gândesc că eu, prin 1988, nu doream decât un telefon roșu, cum avea ”Socrate” acasă în filmul ”Extemporal la dirigenție”…

 

 

 

Calul Real Madrid

Iată încă o dovadă că în fotbal nu se aplică regula de trei simplă. Marți, Barcelona bate în deplasare, absolut meritat, cu 2-0, pe Manchester City, formație ce se luptă la titlu în cel mai puternic, cel mai spectaculos, cel mai echilibrat și cel mai bogat campionat din lume. Sâmbătă, Barcelona pierde lamentabil cu 1-3 la San Sebastian, contra unei Real Sociedad care a fost carne de tun în grupele Champions League. Miercuri, Atletico învinge pe terenul lui AC Milan, dar duminică seara este ridiculizată de Osasuna Pamplona, formație de a doua jumătate a clasamentului din Primera. Dezechilibrat campionat, huh…

Există un aforism sârbesc: ”În iubire, e ca-n șah. Când ți-e lumea mai dragă, apare un cal care strică tot!”. Cam așa e și situația din La Liga. Spre finalul toamnei, madrilenii erau la cinci puncte de prima poziție. Se părea că titlul din Spania va fi o poveste în doi, între Barca și Atleti. Ei bine, după 25 de etape, Real are 63 de puncte, cu trei mai multe decât cele două urmăritoare. Mai mult, să nu uităm că Real a trecut ușor de Atleti în semifinalele Cupei…

Deci, Real și-a revenit, e clar. Este lider după nu mai puțin de 63 de etape! Malițioșii ar zice că nici nu ar fi foarte greu, dacă Ancelotti poate să țină pe bancă jucători ca Iker Casillas, Isco, Bale, iar în meciuri cu echipă de forță medie nu se simte absența lui Ronaldo. Cert e că italianul a administrat bine momentul de cumpănă din toamnă, iar acum Real crește gradual în perspectiva unei primăveri complicate.

Duminica viitoare, s-ar putea ca lucrurile să se clarifice, cât de cât. Real merge pe ”Vicente Calderon”, pentru un meci în care din toate punctele de vedere pare favorită. O victorie a a”albilor” ar scoate-o în mare măsură pe Atleti din cărți, fiind greu de crezut că, deși în 12 etape se pot petrece multe, oamenii lui Simeone ar putea ajunge din urmă o trupă tot mai sigură pe ea ca Real.

Barcelona? E clar că lucrurile nu sunt perfecte în curtea catalanilor. Însă Messi și compania au avantajul unui program lejer în campionat, în următoarele trei runde jucând acasă cu Almeria și Osasuna, respectiv cu Valladolid, pe teren străin. E greu de crezut că se vor poticni, în general echipele mari reacționează mereu în momentele delicate. Așa că pe 23 martie, când e programat duelul Real-Barcelona am putea avea deja niște răspunsuri.

Și fiindcă tot vorbim de reacție, e de urmărit cum se va comporta Atleti duminica viitoare, în încleștarea cu Real. În funcție de asta, se vor clarifica (sau nu) multe din calculele pentru întâietate, dar vom vedea și dacă Atleti e o echipă mare care, așa cum am scris mai sus, reacționează mereu în momentele delicate…

foto: AS.COM

 

 

Duminica pe bloguleț

* Atât de multe diminutive aud încât și pe mine cred că m-au apucat pandaliile. Astăzi, am cerut unei tanti de la o mezelărie ”zece felioare de mușchi de porc”. E clar, am fost și eu acaparat de Civilizația Diminutivienilor. Domnule Lorin Fortuna, aveți legătura!

* Ați văzut reclama la ”Sure Check”, aia cu testele de sarcină, cu berzele care sunt la instrucție? Nu am văzut niște măști mai înspăimântătoare. Bă, e vorba de bebeluși, nu de Michael Myers.

* De pe canapea, din fața computerului sau pe stradă ne exprimăm admirația față de evenimentele din Ucraina. Atât de impresionați suntem, încât, în curând, vom auzi oameni care vor zice: ”De mic copil am fost ucrainean!”

* Multă lume se stresează dacă pică facebook-ul, dacă se blochează whatsapp-ul, dacă se sparge oglinjoara la Iphone. Frate, auzi niște lamentări pe spațiul virtual, de numa’.  Angoase serioase. Băi, copii, știți voi ce suferințe aveam noi? Dacă, pe vremea lui Ceaușima se lua curentul la ora opt seara, așea, în plină iarnă. Sau dacă erau caloriferele rece în luna ianuarie. Ori dacă trebuia să mergem la șapte dimineața să culegem porumb pentru mirifica patrie comunistă. Facem schimb, ce ziceți?

* O vreme, la anumite ziare occidentale erau oameni angajați numai pentru conceperea titlurilor. Ziceam doar așa, când văd ce grozăvii reușesc unii pe site-urile de extrem de largă acoperire.

* Se scot la licitație obiectele familiei Ceau-Mau. Mi se pare o chestie de ușor masochism, dar, sincer, o singură chestie aș dori să achiziționez. E vorba de bastonul ăla pe care l-a primit Ceaușima atunci când s-a instalat ca președinte al R.S.R. în 1974. Dacă avea și o blană de nutrie, ar fi arătat ca un proxenet retras. Doar zic.

 

Top 10 hituri insuportabile

Știu că de gustibus ”care este” nu se discută, dar există piese pe care pur și simplu nu le suport. Chit că unele nu sunt chiar apoteoza kitsch-ului și sunt interpretate de artiști mai mult decât serioși, pur și simplu nu le digerez.

1. James Blunt – ”You’re beautiful”

2. 4 Non Blondes – ”What’s up”

3. Mr. Big – ”To be with you”

4. Crash Test Dummies – ”Mmmm mmmm mmmm”

5.  Boy George –  ”Everything I own”

6. Spice Girls – ”Wannabe”

7. B52-s – ”Loveshack”

8. Whitney Houston – ”I will always love you”

9. Bryan Adams – ”Everything I do (I do it for you)”

10. Blondie – ”The tide is high”.

 

Aveți și voi piesa d’astea cu care pur și simplu nu empatizați, oricât de populare și de OK ar fi?

 

Omul pe care (nu) îl cunoști

Toți avem în existența noastră un om pe care nu îl cunoaștem. Dar îl știm. Din vedere. Stă undeva în zonă. Poate pe strada paralelă, poate la vreo trei stații de tramvai mai încolo. De obicei, e mai mare decât noi.

Îl știm cam de pe când aveam vreo 7-8 ani. Atunci, probabil tocmai trecuse liceul și s-a angajat la vreo fabrică sau vreo instituție publică. Îl vedeam deseori în tramvai, mergând la lucru sau spre casă. Nici prea bogat, nici prea sărac. Îmbrăcat normal. Nu îl poți deosebi neapărat din mulțime. E ca tipii de la FBI, din filmele americane. ”Stas”. Fără semnalmente speciale.

Am crescut alături de el. Poate fi și o ea, firește. Cu timpul, probabil și-a întemeiat o familie. Nu s-a mutat din zonă. Uneori trece cu mașina, alteori tot cu un mijloc de transport în comun. Îl recunoaștem mereu, deja schimbăm priviri, dar nu ne salutăm. Nu ne interesează ce loc de muncă are, dacă e bolnav, dacă are probleme în familie. Știm însă că există acolo, aproape de noi. Dar, firește, departe.

O vreme, nu mai e de văzut. Nu ne întrebăm dacă e bine sau rău. Brusc, reapare. A încărunțit parcă, are riduri. Pare preocupat. Chiar dacă timpul a trecut, tot nu te saluți cu persoana. Nici măcar acea aplecare ușoară a capului, în semn de respect afabil, nu se înregistrează.

Acest om își urmează destinul, fără să știe de angoasele tale, de apăsările tale, de plăcerile tale. De fapt, nici ție nu îți pasă de ale lui. Își urmează, ca și tine, cărările zilnice, bătătorite și plictisitoare, dar sigure. Va veni timpul când nici el, nici noi, nu vom mai fi. Fiindcă suntem înlocuiți de alți vecini. De alte (ne) întâlniri, de alte (ne) păsări. De alte inexistențe paralele.

Alți vecini însă nu sunt atât de izolați. Discută. Forțează comunicarea. Vin în spațiul tău personal. Vor să te inunde cu gândurile și probleme lor. Îți plâng dramele lor mai mult sau mai puțin imaginare. Și tu faci la fel cu ei. Îi sufoci. Îi întrebi de părerile lor despre ultimele meciuri, vrei să auzi ultimele lor aventuri, să afli detalii picante din intimitatea lor. Faci exact ce nu îți place ție. Când te simți singur, trebuie ca toți cei din jur să îți aline solitudinea. Dar, reciproca nu e valabilă. Detești să fii sufocat. Îți vine să țipi. Devii urâcios. Respingător. Ranchiunos. Părinții te bat prea mult la cap, pe coleg l-a părăsit iubita și el e un bou că suferă după ea, un alt coleg insistă prea mult să ieși cu el la o bere. Nu te pasionează. Fiindcă problema ta e cea mai mare de pe lumea asta. Restul poate să aștepte.

Un singur lucru ne leagă. Singurătatea. Toți suntem singuri, înecați în spaimele și amărăciunile noastre. Chiar și când stăm claie peste grămadă, pe canapea, în fața televizorului, ronțăind sticksuri.

”De cealaltă parte” – este o piesă a Teatrului Tineretului din Zagreb. Duminică, 17 februarie, la sala 2 a ”Naționalului” timișorean a avut loc o reprezentație a acestui foarte apreciat spectacol scris și regizat de Natasa Rajkovic și Bobo Jelcic. Actori: Ksenija Marinkovic, Jadranka Djokic, Kresimir Mikic și Niksa Butijer. (foto: www.zekaem.hr).

Notă: Firește, mi-am făcut poză cu actorii și am pus-o pe facebook. Așa, să alung singurătatea metafizico-virtuală.

 

 

 

Chefii stiliști care sunt din altă ligă

* ”Pot apărea probleme mai diferite”, ”Decât ai luat șuvița”, ”Îi fac o consultanță”. Sunt doar trei flotări verbale pe care le-am auzit în decurs de câteva zeci de secunde, într-un moment de rătăcire a telecomenzii pe o emisiune cu un ”stilist”. Legat de asta, mă întreb dacă oare ăștia ar fi jigniți dacă le-ai zice pur și simplu ”frizeri”? E ca și cu bucătarii ce se declară ”chef”? Sau ca și jucătorii de fotbal ce se declară fotbaliști?

* Spune-mi cum se comportă un om într-un hypermarket ca să-ți spun cine e. Dacă o să am vreme odată, o să filmez odată reacțiile unor oameni în momentul în care intră într-o astfel de incintă. Practic, ar constitui un fel de ”trailer” la un reality-show despre comportamentul humanoizilor în caz de apocalipsă.

* Detest expresiile americane pe care unii le traduc ”mot-a-mot” (na, ca și francezii să se simtă răzbunați). Ultima forțare e introducerea metaforei ”to be in a different league”. Romglezul nostru dâmbovițean se chinuie să bage expresia pe la noi, cam în stilul ”e dintr-o altă ligă”. Bă, băieți, vă admir deschiderea spre nou, dar, vorba lui Petre Roman, ”asta sună ca dracu’”.

* Deschizând site-ul ”Marca”, dai peste o serie de link-uri cu titluri tipic sportive. Nu aveți nevoie de traducere ca să înțelegeți: ”La mujer que le costo su relacion a Neymar”, ”Amy Adams, la novia de Superman”, ”La lenceria de los angeles”... Salivatorii presei de acest tip de pe la noi cu siguranță ar folosi povestea asta ca argument pentru proliferarea giumbușlucurilor online. Problema e că pe-acolo e loc pentru toți. Deocamdată, ziarele tipărite nu au dispărut. În continuare, în Spania apar patru cotidiane sportive. Și acolo e criză, și acolo e online-ul în ascensiune. Dar există echilibru, valoare și bun simț.

 

Ce trebuie să știi dacă vrei să faci un film american gen polițist sau acțiune

În orice urmărire pe șosea, în mod invariabil apare un TIR gigantic pe care eroul îl evită în ultima secundă.

Protagonistul este salvat de la moarte de partenerul său. Glonțul prin care nemernicul este omorât vine mereu din spate.

Testele ADN vin după doar câteva ore.

Suspecții teroriști poartă mereu barbă, geantă în spate, hanorac, glugă, arată neîngrijit și sunt de obicei foarte supli.

Micul dejun trebuie să conțină cereale. By the way, personajele principale mănâncă foarte puțin, pe grabă (”get me a burger from the cafeteria, please!”) și nu au timp niciodată de preocupări hedoniste.

Teroriștii de origine iugoslavă au fost  în mod negreșit implicați în masacrele din război, între 1991 și 1995.

Specialiștii IT din cadrul poliției au cam 30 de ani, sunt mizantropi, asociali, cu cearcăne și mereu aroganți. Neapărat poartă ochelari gen John Lennon și sunt fie foarte slabi, fie supraponderali.

Detectivii nu au viață personală. Sunt fie divorțați, fie evită orice relație. Inevitabil, se cuplează cu colegii / colegele de serviciu, însă niciodată relația nu merge prea departe.

Când să-și facă treaba, în mod constant peste polițiști apar cei de la FBI. În general, cei de la agenția federală sunt niște tipi fără umor, nu zâmbesc și sunt încrezuți.

Camerele de supraveghere nu se strică niciodată. Softurile de recunoaștere facială găsesc persoanele căutate în mai puțin de un minut.

Obligatoriu, într-o infracțiune majoră este implicată cel puțin o persoană cu funcție importantă în stat.

Polițele de asigurare ale victimelor au un miminum de 1 milion de dolari.

Dacă apare cineva de origine română, în 99,99% din cazuri are accent rusesc.

Orice dispariție a vreunui copil e pusă în legătură cu o rețea internațională de adopții ilegale.

Geamurile sunt în așa fel făcute în SUA încât atunci sari prin ele niciodată nu ești zgâriat de cioburi.

Apariția unui britanic provoacă fiori femeilor. Accentul englezilor sună foarte sexy pentru americance.

Nimeni nu bea espresso. Toți au la lucru căni enorme cu cafea.

Majoritatea nenorocirilor se întâmplă în stațiile de metrou.

Toată lumea care are casă are neapărat un câine enorm.

Toate menajerele vorbesc spaniola sau o engleză cu puternic accent latino-american.

În final, să nu uitați. Când se trezesc dimineața, toți actorii sunt gata machiați.

 

 

Zece (presupuse) citate celebre

”Nu aplecați urechea la toate bârfele” (Vincent Van Gogh)

”Capul plecat sabia nu-l taie” (Ivan cel Groaznic)

”Aheii vor câștiga? Mai vedem noi” (Homer)

”Ați prins niște atei? Ard de nerăbdare să-i cunosc” (Tomas de Torquemada)

”A apărut un nou serial de comedie. L-am văzut, este un mare nimic” (Jerry Seinfeld)

”Ți-o zic în față! Trebuie să pui burta pe carte!” (mama lui Mark Zuckerberg)

”N-aveți un ceas? Ale mele s-au stricat și le-am aruncat în curte” (Salvador Dali)

”Nu ești pe facebook, nu exiști” (Octavian Paler)

”A fost henț pe dracu’! A fost mâna lui Dumnezeu!” (Diego Maradona, după golul contra Angliei)

”Ți-e cald? Găsești bere rece în congelator” (Francis Ford Coppola, către Marlon Brando, înaintea începerii filmărilor la ”Nașul”)

 

 

Cafea spaniolă, 3 în 1

Barcelona – 57 de puncte, Real – 57 de puncte, Atletico – 57 de puncte. Așa se prezintă Primera după 23 de etape, o astfel de situație echilibrată nemaînregistrându-se din sezonul 1982-83. În sfârșit, s-a demonstrat că, după foarte mult timp, La Liga nu mai este o afacere în doi, așa cum s-a obișnuit toată lumea. Am mai zis-o, acest lucru este excelent pentru un campionat ce devenea previzibil din cauza acestei bipolarități Barca-Real. În acest moment, Primera și Premier League par cele mai competitive și consistente ligi, nu numai ca rezultate în ultimii ani (vezi statisticile oficiale), ci și, iată, ca echilibru al valorilor. În celelalte campionate relevante pare tot mai evident că Bayern, Juventus, respectiv PSG vor fi campioane…

Dar să revenim la Primera. Într-o singură săptămână, Atletico, după ce a făcut un meci perfect cu Sociedad (4-0) a căzut în mediocritate. 0-3, fără drept de apel, în turul semifinalelor Copa del Rey, cu vecinii din Chamartin, apoi un 0-2 în deplasare la nou-promovata Almeria. E greu de explicat cum de o formație atât de solidă, care a arătat forță și calitate cu Sociedad (echipă care, totuși, a jucat în acest sezon de Liga Campionilor!) a arătat atâta neputință cu Almeria. Poate eșecul drastic cu Real a creat o stare de nesiguranță la nivelul echipei. Cert e că Atleti s-a pierdut total, ceea ce pune un mare semn de întrebare asupra capacității madrilenilor de a administra o asemenea presiune. E clar, toată lumea așteaptă ca Atleti să dea lovitura, a avut rezultate excelente în ultimii ani,  a luat trofee continentale, iar Simeone, Diego Costa și David Villa au ridicat ștacheta așteptărilor în rândul fanilor și specialiștilor. Acum e momentul adevărului: vom vedea dacă o formație fără vedete stelare ca Barca și Real poate duce la capăt un maraton de putere mentală și forță cum e Primera. Și, a nu se uita, Atleti mai are o ”dublă” a naibii de grea cu AC Milan, în Champions League.

Modric, Jese, Bale…

Cum-necum, Real Madrid a revenit în cărțile titlului. Iată că răbdarea de care a avut parte Ancelotti își arată roadele. Lucrurile încep să curgă ca la o echipă de forță mondială. Probabil, Real va fi în ultimul act din Copa del Rey, iar în optimile UCL are totuși un adversar mai accesibil, Schalke 04. Ancelotti a administrat inteligent pașii mai șovăielnici din toamnă și acum Real e din nou în prim-plan. Bine, ar zice malițioșii, nici nu e greu când îți permiți să îl ții pe bancă pe Bale, iar o absență a lui Cristiano Ronaldo nu se simte în mod special într-un meci cu Villarreal, o formație nu tocmai modestă. De notat ”explozia” lui Jese (de urmărit traseul lui…), dar și evoluția tot mai entuziasmantă a lui Modric, cel care a devenit favoritul tribunei de pe ”Bernabeu”. Modric începe să-și justifice investiția, dar croatul mai are un hop de trecut. Blondul creator de la mijlocul terenului a făcut, deocamdată, un meci MARE contra unei formații uriașe din Europa. Poate în primăvara asta va trece și acest prag…

 

În fine, Messi

… nu în ultimul rând, Barcelona e lider. Firește, la golaveraj. Însă victoria cu 4-1 de la Sevilla are o conotație specială. Messi a revenit cu o ”dublă” de efect, arătând încă o dată că trupa ”blau-grana” nu poate trăi fără argentinian. Perioada de neinspirație a lui Leo, coroborată cu accidentarea din toamnă, problemele medicale din lotul catalanilor, adaptarea greoaie la cerințele lui ”Tata Martino”, toate acestea au creat senzația că Barca e în derivă. Meciul de la Sevilla, cu o echipă frumoasă și solidă, arată că Barca nu e nici pe departe o formație fără orizont. Pentru ea însă, luna februarie a fost una nevralgică, mai tot timpul. Plus că va avea un test teribil în optimile Champions, cu Manchester City…

Mai e încă ceva. Un lucru care poate decide multe. Arbitrajele. Atleti pare cea mai prejudiciată în ultimele meciuri. Să ne înțelegem: la Almeria, ”los colchoneros” au pierdut meritat, după aspectul jocului meritau cel mult un egal. Dar madrilenilor li s-au refuzat două penalty-uri, gazdele trebuiau să încaseze două cartonașe roșii, iar portarul Aranzubia a fost eliminat ușor. Asta, pe lângă arbitrajul controversat de la egalul de acasă, 1-1 cu Sevilla, arată că Atleti mai are încă o problemă, pe lângă evoluția mai puțin fericită din ultima săptămână.

Până una-alta însă, cursa continuă. Vă dați seama cum ar fi ca titlul să fie decis în ultima etapă, când se joacă Barcelona-Atletico și Real-Espanyol?

(credit foto: elmundodeportivo.com)