Monthly Archives: November 2015

leviblogungaria

O kalifikare bună și pentru unguri, și pentru români

Am trăit să o vedem și pe-asta. România și Ungaria merg împreună la un turneu final. Asta nu s-a întâmplat niciodată! Pe bune! De când e sistemul ăsta dezvoltat cu preliminarii, după război, cele două națiuni nu au participat simultan la o competiție majoră.

Dincolo de glume gen ”cele mai slabe naționale de la Euro”, ”vom fi cascadorii râsului și noi, și ei”, am mai scris asta, este bine că ambele reprezentative vor fi anul viitor la C.E. Am amintit de naționala României, este corect să spunem câteva chestiuni și de vecini.

Este drept, Ungaria nu a avut, asemeni României, un traseu dificil. Însă nu e vina ei că a picat într-o grupă accesibilă. Da, sistemul de calificare e mult mai ușor, dar uite că așa cum e sistemul ăsta, în Franța nu vor fi prezente fostele campioane continentale Olanda și Grecia, nu s-au calificat Serbia, cea care alimentează cu jucători toate marile campionate și nici Muntenegru, o echipă ”pe val”…

La fel de drept e că naționala maghiară nu este una strălucitoare. Dar și-a știut limitele și a scos maximul posibil. Până una-alta, a pierdut doar două meciuri în grupe + baraj, ambele la limită. Nu am reușit să-i învingem nici la București, nici la Budapesta, deși eram favoriți cerți. Chiar și de către maghiari.

Pentru prima dată, Ungaria a început să arate ca o formație coerentă. Repet, deloc spectaculoasă, dar care știe ce trebuie să facă. Un plus se cuvine și celor care au administrat problema băncii tehnice. Au găsit soluții practice: după demiterea lui Pinter s-au orientat spre Dardai Pal, iar când acesta a decis să rămână în Bundesliga, s-a optat pentru Bernd Storck, tehnician potrivit pentru posibilitățile actualei naționale maghiare.

Mai e încă o chestie, pe care sper să o revăd curând și la naționala noastră. Pe parcursul acestor preliminarii, a reapărut sprijinul masei largi de suporteri. Echipa Ungariei a fost înconjurată de foarte multă lume, s-a creat o atmosferă extrem de pozitivă în jurul formației, s-a făcut apel la trecut fără patetism și s-a scăpat în cele din urmă de tradiționalul defetism ce a dominat fotbalul maghiar în ultimele trei decenii.

De ce spun în titlu că e o calificare bună și pentru fotbalul românesc? Că nu le place unora de aici sau de dincolo de Nădlac, un lucru este clar: și pentru români, și pentru unguri o prezență la o competiție majoră este un atu financiar, sportiv și de imagine. Creșterea fotbalului în ambele țări poate ajuta în mod concret o dezvoltare organică.  De la  cel mai mic nivel juvenil până la economie. Măcar prin faptul că în vara anului viitor, de la Pecs la Tulcea se va vorbi numai despre fotbal, nu doar despre belelele zilnice și bălăcăreala politică…

Voi mai puteți să scrieți?

De câteva zile bune mă căznesc să scriu câteva rânduri despre ultimele proteste din țară. Aș fi vrut să amintesc de revendicări, de dorința de schimbare a ”sistemului”, de clasa politică, de necesitatea de a merge la vot, despre implicare, despre manipulare…

Nu pot să scriu. Când în ultimele zile în fiece oră afli că încă un om a mai plecat, dispare orice elan, orice energie, orice gând.

Poate voi sunteți altfel. Poate găsiți motivația să vorbiți, să scrieți, să distribuiți, în memoria lor, a celor din #colectiv.

Eu nu pot. E prea mult. Nicio literă nu poate atenua tristețea.

Cu tristețe, despre Biserică

Știați că în România sunt mai multe spitale raportate la lăcașuri de cult decât în SUA și Suedia? Știați că în 2011 Patriarhia a adunat  în jur de 12 milioane de euro pentru sinistrați și acțiuni caritabile ?  Știați că zeci de preoți din Ialomița au mers să doneze sânge pentru cei răniți în tragedia de la ”Colectiv”? Știați că la Timișoara mitropolitul a oficiat o slujbă în memoria celor dispăruți în acel carnagiu?

Aceste informații le puteți găsi în câteva zeci de secunde pe internet. Cu toate aceste lucruri pozitive, plus altele, cu zecile, nu puțini sunt cei care contestă în mod constant Biserica în ultimii ani. S-a creat un puternic curent împotriva cultelor religioase. Biserica este vinovată cam de toate!

Dar pentru această ostilitate… numai Biserica e de vină! Din două motive: nu știe să comunice și este distantă. Răsfățându-se cu cifrele celor care se declară creștini plus cu datele privind credibilitatea crescută, această instituție a uitat de câteva lucruri esențiale: compasiunea, solidaritatea, empatia, înțelegerea și iertarea. Iar de-a lungul anilor, reprezentanții Bisericii au făcut în mod constant gafe:

Nu poți spune că nu te duci lângă oamenii bolnavi sau lângă familiile celor dispăruți fiindcă nu ai fost invitat! Ba da, asta e menirea ta, să fii acolo! 

Nu poți spune că oamenii aceia au pierit fiindcă ascultau muzică demonică! Nu judeci tu ce ascultau sau ce făceau ei. Dumnezeu îi judecă!

Nu poți să te afișezi constant în mașini de lux sau cu aur atârnând într-un mod ostentativ pe tine! Tu ești cel care trebuie să dea lecția smereniei și modestiei!

Nu poți cere bani la nesfârșit fără să explici pentru ce, cât și cum. Nu poți condiționa o înmormântare de plata ”pe loc” a unei sume de bani. 

Oamenii s-au schimbat. Tinerii, ăia din ziua de azi pe care mulți îi ponegresc nu sunt neapărat atei sau au pitici pe creier. Pur și simplu, bombardați de informații și expuși la media tot mai agresive își adresează întrebări. Este menirea ta să le transmiți Cuvântul, să-i chemi în biserică, să-i înțelegi, să-i susții. Chiar dacă nu dau bani, chiar dacă nu vin duminica la slujbă, chiar dacă nu sunt de acord cu construirea de catedrale, chiar dacă te acuză de implicare politică. Trebuie să mergi să vorbești cu ei, să cobori în cetate, să mergi la televiziune sau în orice canal de comunicare, să discuți cu ei nu de pe tonul celui care are adevărul absolut, ci de pe postura celui care transmite mesajul iubirii.

Cele de mai sus le-am scris cu tristețe. Sunt creștin. Merg cât de des pot la biserică. Sufăr că este luată în derâdere credința, că există campanii împotriva Bisericii, că lumea dă, total eronat, vina pe cultele religioase pentru marile lipsuri din această țară. Însă este timpul unei schimbări radicale. Altfel, totul este deșertăciune. Cum se spune în Biblie…

 

 

Oameni frumoși și oameni urâți. Foarte urâți.

Tragicul eveniment din clubul ”Colectiv” a developat cum nu se poate mai bine adevărata personalitate a unora. Am văzut reacții nemaipomenite de solidaritate. Reacții concrete. Oameni care au mers să ajute, oameni care au ieșit duminica în stradă, din solidaritate sau compasiune, deși putea să stea bine-mersi la o bere sau să clevetească în fața televizoarelor. Oameni care au sprijinit în mod real, vezi cazul copiilor rămași fără mama care lucra ”la negru” în respectivul local.  Medici care și-au depășit limitele pentru a ajuta niște oameni care au avut o singură vină, că au fost la un concert și nu li s-a acordat minima siguranță necesară. Și cred și în sinceritatea celor care-și exprimă tristețea prin rețelele sociale.  Chiar cred că există încă o fărâmă de umanitate în noi, că încă nu suntem definitiv sclavii propriilor nevoi. Mai avem o șansă. Este drept, poate e ultima.

Am văzut și oameni urâți. De fapt, ”oameni”. Cei care parcă au așteptat momentul spre a-și deversa complexele și mentalitatea de bovine. A spune că au reacții medievale ar însemna să-i onorezi cu un apelativ măgulitor. Nu, locul lor este în grotă, în mizerabilele coridoare ale nimicniciei. Să nu mai spuneți că sunteți creștini! Nu meritați să fiți făcuți nici măcar cretini.