Monthly Archives: December 2015

marian-dragulescu1

Cum să răspunzi nepotrivit unui campion mondial

Nu știu în ce măsură este corect ca Marian Drăgulescu să ceară bani în plus doar pentru că premiile handbalistelor au fost mărite. Nu știu în ce măsură este legal să se plătească retroactiv niște bani. Poate că Guvernul are dreptate. Și eu cred că dacă existau posibilități de alocare a unor premieri suplimentare, ele se rezolvau.

Problema este însă modalitatea în care s-a administrat această polemică. Citesc siderat declarațiile purtătorului de cuvânt al premierului. A zis Dan Suciu așa: ”Este regretabilă atitudinea asta revendicativă a domnului Drăgulescu, pe care-l respectăm, dar discursul său a degenerat. Mi se pare o lipsă de solidaritate deplasată din partea domnului Drăgulescu”.

1. Este dreptul oricărui om să ceară ce dorește. Ca posesor a opt medalii de aur la campionatele mondiale și ca recent medaliat cu argint la Campionatul Mondial, Marian Drăgulescu este în măsură să pretindă o premieră echitabilă. Repet, este în măsură să pretindă, fără ca asta să însemne automat că are dreptate!

2. ”Deplasat” / ”revendicativ”. Hmmm, nu suntem puțin cam prea drastici? Faptul că vrea să protesteze în fața Guvernului nu este, în fond și la urma urmei, un drept?

3. Dacă era o chestiune politică, sarcasmul dlui Suciu (pe care-l citeam cu plăcere pe vremuri în ”Money Express”) era digerabil. Însă aici vorbim de o chestiune publică, una care nu implică partide, campanie electorală etc. Este vorba, în fond, de un om căruia i s-a cântat imnul național de zeci de ori. Lui, ca persoană!

Așa că, pentru a-l parafraza pe dl. Suciu, mi se pare o lipsă de empatie deplasată să adopți un asemenea discurs. Se spune că ”tonul face muzica”. Un limbaj ceva mai ”solidar”, vorba dlui Suciu, era mai potrivit în dialogul la distanță cu unul dintre cei mai mari sportivi români. Un mesaj scurt gen ”Din nefericire, nu se mai pot face premieri suplimentare. Nu este legal. Sperăm ca pe viitor să găsim soluții pentru susținerea consistentă a sportivilor de performanță. Îl invităm pe dl. Marian Drăgulescu, alături de ceilalți performeri români, la un dialog pentru găsi cele mai bune variante pentru recompensarea sportivilor care au rezultate excepționale” ar fi fost mai mult decât decent!

Dar ce ne mai miră într-o țară în care inclusiv numărului 2 în lume la tenis feminin i se contestă valoarea, iar de Hagi se face mișto într-un spot publicitar legat de echipa națională?

zoubir

11 jucători interesanți (și de perspectivă) din Liga 1 Orange

Înainte de toate, trebuie să precizez că în acest text nu am inclus jucători de la ACS Poli, tocmai fiindcă aș putea fi acuzat de subiectivism excesiv. Chiar și așa, cred că un Dan Popescu poate oricând fi luat în seamă pentru lotul național, că Hernandez și Llorente sunt printre cei mai buni străini la ora actuală din elită și că Bocșan, Belu, Bărbuț și Ovidiu Popescu sunt fotbaliști cu certe perspective. Prefer, astfel, să fac spicuiri despre jucători foarte interesanți, tineri și foarte tineri din Liga 1 Orange, unii dintre ei fiind stranieri, cu potențial clar de creștere. Înainte de a purcede la fotbaliștii pe care i-am sesizat în această primă parte de campionat, vreau să subliniez faptul că în ciuda insistenței cu care se caracterizează Liga 1 ca fiind una slabă, lipsită de interes și de calitate, au fost destule meciuri foarte interesante în aceste prime 23 de etape. Am văzut toate echipele din Liga 1 pe viu cel puțin o dată în actuala stagiune, deci mi-am putut forma niște idei. În acest 11 ideal nu voi merge pe formula 4-4-2, ci voi trece toți jucătorii care mi-au sărit în ochi.

Florin Niță (28 de ani – portar, Steaua). L-am introdus aici fiindcă deși nu este foarte tânăr, Niță are avantajul goalkeeper-ilor a căror carieră se conturează mai târziu. Mi se pare că Niță a reușit să asimileze dificila misiune de a face uitată plecarea lui Tătărușanu, plus povara expunerii între buturile campioanei la zi. Pare un portar ce apără ce se poate apăra, nu excelează, dar asta este extrem de important într-un campionat extrem de egal, în care micile detalii pot decide totul.

Florin Bejan (24 de ani – fundaș central, ASA Tg. Mureș). Are 18 meciuri oficiale în acest sezon, făcând parte  din cea mai bună apărare a elitei: 19 goluri încasate în 23 de runde.

Bogdan Vătăjelu (22 de ani – fundaș stânga, CSU Craiova). Are cifre foarte bune, fiind prezent în 23 de meciuri din prezentul sezon. E un jucător care mereu se evidențiază, marcând și trei goluri, sumă bună pentru un apărător lateral. Este foarte interesant cum va decurge cariera lui și cum va amaneta postul de titular la echipa națională în viitor, acolo unde reiterez că polistul Dan Popescu trebuie luat în seamă, asemeni lui Filip (Dinamo).

Adrian Păun (20 de ani – mijlocaș stânga , CFR Cluj). Este una dintre revelațiile acestui sezon. Provine de la tineretul lui CFR, dar este crescut la Rm. Vâlcea. A avut câteva meciuri foarte bune în toamnă, marcând contra lui Steaua și Dinamo.

Cristian Ganea (23 de ani – fundaș stânga / mijlocaș stânga, Viitorul Constanța). L-am văzut la acel trist 4-0 (Viitorul – Poli) și mi s-a reconfirmat potențialul lui în ultimul meci al anului. Atunci, constănțenii au câștigat cu 3-2 contra celor de la Voluntari, impunându-se cu ”dubla” lui Ganea, reușitele venind după realizări personale foarte frumoase.

Quenten Martinus (24 de ani – mijlocaș stânga, olandez, FC Botoșani).  Când ai trecut pe la Heerenveen și Sparta Rotterdam nu ai cum să nu ai calitate și pregătire cel puțin la un nivel mediu. Și-a încununat un sezon bun cu o ”dublă” contra Chiajnei (5-1). Poate juca liniștit și pe partea dreaptă. Este un jucător cu potențial de salt la un nivel superior.

Răzvan Marin (19 ani, mijlocaș central, Viitorul Constanța). Multă lume vorbește despre jocurile din Liga 1 Orange, dar Marin, care a marcat un gol fulminant cu Petrolul în campionat, dintr-o lovitură liberă de la 30 de metri, are un bilanț foarte bun în actuala ediție de UEFA Youth League. Marin a fost integralist, în ”dublele” cu Minsk (trei goluri reușite contra belarușilor) și Pribram. Puțină lume urmărește UEFA Youth League și asta este foarte rău!

Dorin Rotariu (20 de ani, atacant, Dinamo). Nu mai are nevoie de prezentare suplimentară, deja de trei ani este văzut ca un fotbalist de mare viitor. Este un jucător cu cert potențial. S-a distins și în acest sezon prin execuții surprinzătoare, este în mod evident un fotbalist care ”a la long” poate deveni un nume important pentru echipa națională. Fapt mai rar în elită, el și polistul Elek sunt printre puținii fotbaliști care au marcat în acest sezon în toate cele trei competiții interne.

Abdellah Zoubir (24 de ani, mijlocaș ofensiv, Petrolul, foto). Ploieștenii nu trec prin cea mai bună perioadă, nici sportiv, nici economic, dar scot la iveală un jucător atractiv. Mi-a plăcut în jocurile contra lui Poli – interesant, a bifat până acum nu mai puțin de 25 de meciuri oficiale în toate competițiile stagionale. Sunt curios cum va fi viitorul său traseu fotbalistic!

Antonio Jakolis (23 de ani, mijlocaș dreapta / al doilea vârf, CFR Cluj). A fost pe la Hajduk Split și Dnipro Dnepropetrovsk și s-a acomodat iute la Cluj. Este om de bază la ardeleni, a punctat de patru ori în Liga 1 Orange, inclusiv contra lui Poli în tur. Nu cred că va mai sta mult în campionatul nostru.

Adrian Bălan (25 de ani, atacant, FC Voluntari). Îmi place să cred că sunt destui fotbaliști interesanți și la echipele considerate ”mici”. A punctat de cinci ori în prezenta ediție, însă este un atacant care apare foarte ușor în fața porții. Este un jucător de urmărit.

 

 

 

spada-aur-620x330

Sportul, pe înțelesul tuturor în 2015

Pe scurt, în diagonală, câteva realizări sportive din 2015:

Naționala de handbal feminin a României este pe locul 3 în lume.

Eliza Samara este campioană europeană la tenis de masă.

Andreea Chițu este campioană europeană la judo.

Echipa feminină de spadă a câștigat Jocurile Europene (foto).

Echipa de fotbal a României este calificată la Campionatul European, acolo unde lipsesc Olanda, Danemarca, Serbia sau Grecia.

În acest context, este absolut normal ca în 2016 Ministerul Tineretului și Sportului să primească bani mai puțini de la buget, nu?

 

 

Bravo, fetelor! Noi rămânem penibili

Handbalistele României sunt pe locul 3 în lume. Este una dintre cele mai mari performanțe posibile într-o țară pentru care sportul este un apendice, într-o țară în care populația nu dă doi bani pe mișcare, iar orele de educație fizică sunt tratate cu dispreț în școli.

Bravo, fetelor! Sunteți formidabile. Și da, aveți dreptate, jucați pentru voi! Nu pentru cei care devin brusc mari patrioți sau iubitori de handbal, dar care poimâine vor uita cum vă cheamă. Și pe care am dori să-i vedem și în săli, la meciuri, să bage în seamă handbalul nu doar că au văzut că e la modă pe facebook să jubilezi după ce batem vreo națională relevantă. Da, știu placa aia obosită cu ”nu avem ce vedea”, ”pentru ce să merg să văd meciuri?”. Dar fetele astea din această țară provin, din acest sistem ” de rahat”, nu sunt din Nepal sau Botswana.

Și ar fi mișto ca și presa să iubească acest sport, să nu-și amintească de el doar când sunt ”competiții majore”. Așa, între câteva știri ”care fac audiență”, ar merge zilnic informații despre campionatul intern de handbal, masculin ori feminin. Da, informații doar, că materiale de substanță e mai greu să ceri de când în media este suficient ca să fi auzit de Ronaldo ori Messi ca să scrii ”la sait”.

Și firește că ”netul” va vomita mesaje din partea oamenilor zilei, care peste scurt timp vor mai tăia câte puțin din bugetul destinat sportului. În fond, e mai important ca pensia să fie consistentă peste 20-30 de ani decât să dăm mai departe bani la niște tipe care sar pe o bârnă ori la niște rugbiști care ies de pe teren cu cefele însângerate.

Cristina Neagu este cea mai bună handbalistă din lume. Ce ziceți, dacă mergeți într-un mall și faceți un sondaj, de cine a auzit mai mult lumea: de ea sau de Ogică?

 

Decembrie

Se vorbea că se întâmplă ceva în piața Maria. La biserica lui Tőkés. Că se adună lume. Că s-au oprit tramvaiele. Că vin tot mai mulți oameni. Că e scandal.  Apoi, după câteva ore de tăcere, ca înaintea unui mare Derby, s-a pornit zgomotul. A ieșit lumea pe Calea Girocului! Sunt oameni la ”județeana de partid”! S-a ieșit în centru! Deja se vorbea la ”Europa liberă” de evenimentele de la Timișoara. ”Se întâmplă ceva!”

Apoi s-au auzit focurile de arme. A venit întunericul, au apărut și primele jertfe. Se instala un fel de deznădejde: ”Dacă nici acum…”. Dar, nu. A venit Lumina. Ca o eliberare, ca un semn al renașterii.

Asta am simțit atunci, când aveam 13 ani. Acum, s-au schimbat toate. Dar Lumina de atunci e de neînlocuit. Ca o rugăciune din afara Timpului.

 

 

behind-the-scenes-2016-pirelli-calendar-08

Pi buni, Pirelli a făcut o chestie mișto

Pe scurt. Atâta panaramă a ieșit cu varianta pe 2016 a calendarului ”Pirelli” încât, pi buni, a ieșit o chestie (pi)really good. Sincer, Pirelli are un PR bun (uite ce jocuri de cuvinte!). Un calendar ”normal”, adică la standardele cu care ne-am obișnuit (gagici mișto, pe alocuri celebre și bune) ar fi stârnit un interes mediu. Așa, întreaga planetă vorbește despre calendarul care se bazează mai mult pe ideea de femeie de succes decât de ”bunăciune”.

Pentru nimic în lume nu ați fi scris sau share-uit treburi legate de calendarul ăsta dacă nu se ieșea din norme. Așa, îi faceți o reclamă excelentă. Și uite de-aia de ani de zile ăia din sferele înalte ale business-ului fac bani și concep chestii de acoperire mondială, în timp ce noi înjurăm țara, guvernul, presa, sistemul. Pi buni.

 

foto: freerepublic.com (behind the scenes Pirelli 2016)

12295524_10204466280650799_1927188213959801930_n

Când ”tinerii din ziua de azi” fac poante bune

Păi, da. Cam așa e. Ar trebui să renunțăm treptat la nostalgiile ce le alimentăm doar de dragul nostalgiilor. Nu e vina tinerilor de acum că noi nu am avut aparate foto, telefoane mobile, aplicații etc. și că derulam casetele cu creionul. Avem amintiri frumoase, e drept, dar trebuie să rămână amintiri. Nu să le scoatem ochii adolescenților de azi că nu știu să se distreze, că noi mergeam în excursii cu autocare obosite și că eram mega-fericiți că mâncam înghețată ”Polar” care se topea și aveam degetele lipicioase toată ziua.

Și încă un lucru trebuie să admitem. Avem puține poze de când eram mici, înregistrări video aproape deloc. Arătăm speriați în pozele vechi, alb-negre sau prost făcute, bașca imaginile noastre ca bebeluși, întinși goi pe o canapea acoperită cu pătură cu modele rustice. Da, ar fi fost bine să avem gadget-urile de azi. Hai să recunoaștem!

În 1990, o profesoară de biologie ne spunea entuziasmată că ”peste 20 de ani, vom apăsa doar un buton și vom vedea pe cineva din America!” Acum asta ni se pare banal, ba chiar luat în derâdere un astfel de lucru.

Sunt alte timpuri și gata. Au dispărut și mamuții, trebuie să ne obișnuim cu ideea!