Ce ne facem? Demitizăm sau ”respectăm” valorile naționale?

Până la un anume punct și mie mi se pare ușor interpretabil să vii după ”n” ani să te plângi pentru tratamentul aplicat pe când erai sportiv. Nu ai spus nimic atunci, nu ai făcut scandal când câștigai medalii și te realizai pentru o viață întreagă, apoi multă vreme ai tăcut. Brusc, scrii o carte în intenția de a deveni un ”bestseller”, firește, fără nicio legătură cu faptul că soțul tău e om politic activ. Într-un fel, ar spune cârcotașii, ai fost complicele unor metode de lucru, unui comportament deviant.

DAR… Până la urmă, e vorba de niște lucruri reale. Nimeni nu le-a negat. Ba mai mult, unii, cu „foncții” mari le-au și acceptat, așa, ”off the record”. Alții chiar au făcut caterincă. Să fim sinceri, violența din sport e un secret al lui Polichinelle. Deci, ce ne facem? Tăcem complice ca să nu fim acuzați de trădare națională, o acceptăm resemnat sau vorbim pe șleau despre ea? Bătăile pot fi un factor motivant și disciplinator în sport? Bine, atâta vreme cât în țara asta agresiunile asupra copiilor încă sunt considerate normale, ce ne poate mira? Și mai mult: atâta timp cât și SIR Alex Ferguson i-a dat cu o gheată în cap lui Beckham, de ce nu am aplica în continuare expresia „bătaia e ruptă din rai”?

Avem o reacție iritată de fiecare dată când cineva spune ceva neașteptat despre o persoană sau un grup pe care le-am ridicat la rangul de mit. ”Statuia” invocată de Hagi este un mic bibelou de porțelan față de imaginea idealizată pe care ne-am creat-o despre simbolurile noastre.  Ați observat cât de agresivi devin unii atunci când se încearcă o critică a lui Mihai Eminescu? Automat, ești mason, sluga lui Soros, anti-român etc.

Performanțele lui Bellu și Bitang nu vor putea fi luate de nimeni. Medaliile vor rămâne pe veci în memoria colectivă a iubitorilor de sport din România. Și eu cred că dezvăluirile Mariei Olaru nu vor dărâma soclul pe care sunt cei doi antrenori extrem de valoroși, în subconștientul colectiv. Iar faptul că vine cineva și dă detalii din interior pe această temă, a metodelor de lucru spartane, nu înseamnă nicio lucrătură anti-națională. E pur și simplu, o reașezare a unei povești în toate amănuntele ei. Atât. Suntem pregătiți pentru așa ceva? Eu zic că nu. Deocamdată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>